primăvară.

Azi. Azi e primăvară.de azi începe.
Frumos nu ? Ce`i primăvara ? Un anotimp ?
un anotimp care aduce speranţă,aduce lumea la viaţă.totul se trezeşte.totul reîvie.totul prinde contur şi culoare.
De aici speranţa se naşte.Şi nu moare.
Doar o speranţă.E nevoie de mai mult ?

sentimente colorate.

da.un Univers.un Univers de sentimente colorate.de ce sunt sentimente ? de ce le simţim ? de ce sunt ele colorate ? pentru că..pentru că sunt sute de sentimente.iar de culori nici nu mai vorbesc.
cu siguranţă fiecărui sentiment îi corespunde câte o culoare.de aia sunt sentimente colorate.
ce simt eu acum ? o grămadă de chestii.nici nu pot să le definesc.
ură,regret,iubire,plăcere,pasiune,dorinţă,iluzii..
ce`i asta ? să fie oare un moment de nehotărâre ? nici nu mai ştiu... nu mai ştiu ce simt,ce vreau,ce`mi doresc...
Ştiu doar că vreau cât mai repede să zâmbesc şi să fiu fericită. ACUM !
iar de culori..e gri,negru şi puţin roz prin sufletul meu.
Nehotărâre se numeşte ?

chestii ?!

Da.Încă o dată am descoperit că nu merită.Dar până am ajuns la concluzia asta,am cam suferit.De ce ? Pentru ce ? Pentru cine ? Draqu` ştie ! Dar nu mă mai interesează,nu mai simt nimic.Am rămas imună la tot şi la toate.Nu mă mai atinge nimic şi nici nu mă mai surprinde ceva.Mi-am învăţat lecţia.Încă un plus trecut în carnetul vieţii.Merită ! Merită să suferi,mai apoi ai ce învăţa,iar data viitoare n-o să mai procedezi la fel.Şi..chiar dacă viaţa e un război..nu-i nimic.Mergem înainte. Pe scurt…mi-am revenit şi de data asta.Nu-i nimic pierdut şi totul continuă la fel ca până acum.

Iubirea.

Nu.nu iubesc acum.De ce ? Nu ştiu.Poate încă nu-i momentul sau poate că n-a apărut persoana potrivită.Nu disper.La urma urmei voi găsi pe cineva care să mă merite.Însă ştiu ce este iubirea. Ştiu că este un sentiment deosebit încărcat de puritate,gingăşie,un sentiment dulce.Nimeni nu ştie când apare şi nici când se sfârşeşte.Este un sentiment care înalţă şi coboară,care ucide si naşte în acelaşi timp.Un sentiment care uneşte două jumătăţi,iar atunci când ele se întâlnesc,produc o explozie.A iubi înseamnă a trăi viaţa celuilalt,înseamnă să uiţi de tine şi să te dăruieşti cu totul,fără a aştepta ceva în schimb (sau poate că trebuie să primeşti la rândul tău ceea ce oferi).Înseamnă să nu-ţi pese de nimic,să nu asculţi alte vorbe.Înseamnă încredere,sinceritate,armonie,respect.Înseamnă să fii în stare să muţi munţii din loc şi să desparţi ape în calea ei..Iubirea nu e păcat,e iertare,nu e întuneric,e lumină,nici întristare,ci fericire. Iubirea înseamnă totul.Iar când iubeşti,nu trebuie să te limitezi,ci trebuie să trăieşti aşa cum simţi.
Căci,fără dragoste nimic nu e…

Greşeli.

S-a mai adăugat încă o greşeală în lista mea.E aceeaşi,doar că se repetă.De ce nu mă învăţ minte să n-o mai fac ? De ce încă nu mi-am învăţat lecţia ? De ce îmi fac atât de multe iluzii şi speranţe,cu toate că ştiu că niciodată nu se vor putea împlini ? De ce sunt atât de fraieră ? Până când o să sufăr ?Când o să mi se termine lacrimile ? Când voi seca ? Când nu mă va durea aşa tare ? Când voi înceta să visez ? Când mă voi schimba ? Când voi avea pentru cine să mă schimb ?
De ce întrebările astea stupide ? De ce sunt atât de confuză ? Nici nu înţelegi ce spun nu? Dar chiar nu ştii ce simt….


P.S.: Măcar muzica mă mai ajută :x

Nişte întrebări.

Mă întreb dacă e adevărat că orice întrebare are un răspuns.Nu-I adevărat asta.E doar o simplă vorbă.Altfel n-ar mai exista. “De ce…
•…să plând când pot să râd ?
•…mă îndrăgostesc de cine nu trebuie ?
•…te îndrăgosteşti de cineva care are o relaţie ?
•…există dragoste ?
•…dragostea e oarbă ?
•…totul se rezumă la dragoste ?
•…se părăseşt ?
•…există tristeţe ?
•…nu-mi găsesc uneori locul ?
•…îmi doresc mai mult decât pot să am ?
•…nu sunt iubită atunci când am nevoie ?
•…sunt dezamăgită ?
•…uneori am emoţii ?
•…mă întreb ?
•…aştept mereu ceva ?
•…încă sper ?
•…visele nu se îndeplinesc ?
•…visăm ?
•…există ele ?
•…cerul e atât de albastru ?
•…există nori negrii ?
•…negrul e atât de negru ?
•…greşesc ?
•…nu simt când cineva se gândeşte la mine ?
•…cei care vor să primească iubire nu sunt văzuţi niciodată ?
•…plâng ?
•…există lacrimi ? De unde vin ele?
•…nu pot să citesc minţile oamenilor ?
•…îmi dau seama prea târziu de anumite chestii ?
•…îmi este frică ?
•…sunt deprimată ?
•…să sufăr mereu ?
•…nu există egalitate ?
•…nu ascult sfaturile celor din jur ştiind că`s bune ?
•…se spune că speranţa moare ultima ?
•…există speranţă ?
•…unii oameni sunt falşi sau prefăcuţi ?
•…îmi doresc uenori să nu mă fi născut ?
•…nu sunt înţeleasă ?
•…uneori sunt privită ciudat ?
•…există lipsa de ocupaţie ?
•…ne plictisim ?
•…există răutate ?
•…prostia nu doare ?
•…atât de mult ?

Poveste (VI)

Ana se trezi.Era doar 7:30 a.m.Foarte devreme.Mai erau câteva ore bune până când aveau să se întâlnească.Nu înţelegea ce i se întâmplă.Simţea un gol adânc în stomac,în interiorul ei.Se întreba dacă simţea mult mai mult decât o simplă atracţie pentru el,pentru George,cel care parcă îi sucise minţile.Ce avea să facă ? Nici măcar ea nu ştia.Nu ştia nici măcar cum o să decurgă lucrurile la întâlnire,cum avea să reacţioneze el la ceea ce avbea să spună ea,care o să fie subiectul discuţiei.Pe lângă toate astea,trebuie să-şi aleagăceva de îmbrăcat cu care să facă impresie bună.Ah..erau atât de multe lucruri cu care să-şi bată capul ! Hotârî să mai doarmă ceva timp pănâ să plece.
1:30 p.m. Atunci se uită Ana la ceas.Mai avea doar jumătate de oră la dispoziţie să se pregătească şi apoi să plece. “Ce repede a trecut timpul! Mai înainte am adormit !”
Îşi luă rapid din dulap nişte haine,se aranjă şi plecă cu 5 minute întârziere.Îi trimise un mesaj lui George să-i spună că întârzie.
Geroge stătea la o masă dintr-o cafenea liniştită.Era oarecum emoţionat.Avea şi el aceleaşi probleme.Nu ştia cum aveau să decurgă lucrurile.Încercă să se liniştească,totul va veni de la sine.
Ajunse şi Ana.Înainte de a intra,se uită în geamurile cafenelei.Imaginea ei se reflecta acolo.Era mulţumită de felul cum arăta,mai ales într-un timp aşa de scurt. George întoarse privirea,o zări pe EA.Acum inima îi bătea mai-mai să-i sară din piept.
Ana intră şi se îndreptă cu paşi siguri spre masa la care se afla George.
-Bună.spuse ea.
-Bună.iar el se întinse s-o pupe.
Îi inspiră parfumul,vroia s-o simtă.
-Îmi cer scuze că te-am făcut să mă aştepţi.Am cam pierdut noţiunea timpului.
-Nu-i nimic,doar nu era să mă aştepţi tu ?! atunci n-ar mai fi fost frumoas.Ce vrei să bei ?
-Ceva calldd !.E foarte frig afară.
-Bine,atunci luăm două cafele?
-De accord.
-Îmi pare bine că în sfârşit te-ai hotărât să vorbeşti cu mine,îi spuse George.
-Ştii,nu mi-a fost aşa de uşor.Nici nu ştiu de unde mai exact să încep.
-Cu siguranţă îţi datorez nişte explicaţii.Şi o să-ţi vorbesc sincer.În noaptea aceea nici nu ştiu cum s-a întâmplat.Îmi cer scuze pentru asta,ştiu că n-am procedat tocmai correct,dar a fost un impuls,asta am simţit să fac.Nu ştiu,dar îmi doresc să te am aproape,să te văd mereu,să-ti aud vocea…simt ceva pentru tine,asta e clar,dar deocamdată nu ştiu ce e.
-Ăăă..ce să-ţi spun acum ?! Ana rămase fără cuvinte. Ştii bine că totul a fost un simplu accident.Nu ştiu ce simţi tu,cum eşti.Abia dacă te cunosc.
-Tocmai de asta sunt aici,suntem aici amândoi.Ştiu că şi tu simţi ceva.altfel de ce ai mai fi aici ?! Recunoaşte ! N-are rost să ne ascundem după deget.Suntem aici pentru că ne dorim să ne cunoaştem,să fie ceva între noi !
-Dar…..
-Ştiu că e aşa,nu trebuie să mă minţi.De fapt,nu vreau să te forţez sau să-ţi impugn un lucru,doar am nevoie să ştiu şi de la tine ce…
-Bine ! Da,vrei să strig în gura mare ? Da,simt ceva pentru tine,mai înebunit cu acel sărut şi te plac.Eşti mulţumit acum ?
George nu-i răspunse nimic,ci doar o sărută.Nu putea să se stăpânească.
-Îmi cer scuze,dar nu puteam să reacţionez altfel.Mai făcut cel mai fericit.Oricum nu-ţi cer acum să fim împreună,ci doar vreau să e cunoaştem,să vedem cum o să ne fie.O să vezi că nu sunt ca ceilalţi.
-Nici eu nu sunt ca celelalte.
Şi aşa cei doi au rămas la poveşti.Acum trebuiau să se cunoască.Aveau multe să afle unul de la celălalt.
Au stat aşa câteva ore bune.Apoi când şi-au dat seama cât e de târziu,s-au ridicat.George a condos-o acasă,iar când s-au despărţit,i-a spus la ureche: “O să vezi că o să ne fie bine.”
Acum lucrurile vor sta cu siguranţă altfel.Un nou început pentru fiecare.