Din seria poveştilor SF !

Totul s-a întâmplat ieri.Azi nici nu mai este,doar s-a întâmplat ieri.Tu erai lângă mine şi totul era bine.Stăteam ca de obicei pe banca aceea albaastră de lemn,spălăcită de atâta vreme...Cu siguranţă ştie mii de poveşti.Doar de la noi a aflat 100.Numai câte mi-ai povestit tuu ! Era minunat ! La 5 după-amiaza mă aşteptai acolo.Şi stăteam până când soarele îşi prezenta numărul de dispariţie în magie cu mii de culori.De fapt nuanţe de roşu şi portocaliu şi galben ! Atunci te opreai şi admiram amândoi spectacolul naturii.Cât de frumos era ! Momentul de linişte îl petreceam pe braţul tău.Mi se păreau cele mai frumoase clipe.De fapt aşa era.Nu mi-aş fi putut dori ceva mai mult.După toate acestea mă sărutai şi îmi spuneai că e momentul să mă duci acasă.Îmi părea rău,dar ştiam că şi mâine e o altă zi.O zi care va începe la ora 5 după-amiază,o zi care începe atunci cu tine.Mă săruţi,mă strângi cu putere în braţe şi-mi spui că mă iubeşti.E ceva dubios.Se întâmpla ceva ce nu s-a întâmplat în nicio seară de până acum.Dar totuşi n-am luat în seamă această schimbare.L-am sărutat şi eu şi i-am spus că-l iubesc.Pentru mine asta nu era ceva neobişnuit.Am intrat în casă cu o uşoară nedumerire.Dar totuşi n-am băgat în seamă.A doua zi trebuie să fie la fel de minunată ! Am stat în acea seară cu ai mei ! Parcă n-o mai făcusem de mult.Îmi era oarecum dor de tot ceea ce înseamnă familia.Dar se făcea din ce în ce mai tărziu.Mai era o grămadă de timp până aveam să te văd ! Am hotărât să mă bag în pat.Poate aveam să te văd in vis ! Aşa a fost.Doar că a fost un vis tulburător.’’Dar a fost un vis ! ‘’,mi-am zis a doua zi dimineaţa.Ziua trece destul de greu şi uite că vine momentul să mă întâlnesc cu tine.Mă aranjez,chiar dacă ştiu că tu mă vezi frumoasă oricum.Vine momentul să plec.Ajung la banca noastră,cea albastră,din lemn,spălăcită de atâta vreme,de atâtea ploi...E 5 şi un sfert,iar tu nu mai apari.Te sun,dar nu-mi răspunzi.Aştept până la 6 şi un sfert.N-ai apărut ! De ce oare ? Ajung acasă,intru pe net,dar nu te găsesc.’’S-a întâmplat ceva !,mi-am spus.Pe la ora 8 seara îmi aduce mama o scrisoare.Era de la tine ! Nici nu vroiam s-o deschid,dar totuşi trebuia.Parcă îmi imaginam ce îmi vei spune.Rândurile tale îmi spuneau că ai fost nevoit să pleci lângă ai tăi,acolo,în ţara aceea îndepărtată şi rece,la mii de kilometrii departe de mine.Nu-mi venea să cred.De ce nu mi-ai spus ? Aş fi profitat de acea ultimă zi cu tine ca de ultima picătură de apă şi ultimul stop de oxigen ! Ai fost prea crud cu mine,nici măcar nu mi-ai spus.N-aveai să te mai întorci niciodată lângă mine ! Aşa mi-a spus.Nu mi-a povestit planurile lui pentru că nu vroia să mă întristeze,pentru că nu vroia să sufăr.Dar acum cum pot să îndur asta ? Nu vei mai fi niciodată al meu,o ştiu prea bine.

Asta s-a întâmplat acum un an de zile.Ce greu şi în acelaşi timp ce repede au trecut zilele.Dar oare de ce am zis că s-a întâmplat ieri ?
Nici nu mi-a mai scris.Nu mai ştiu nimic de el.Probabil că a şi uitat de mine.Ar trebui să fac şi eu la fel ! Dar cum ? Când încă îi mai simt parfumul !
Trebuie să mă ajute cineva ! Să-mi distragă atenţia.
Oare tu mă vei putea ajuta ?

Crizată !

Sunt puţin furioasă acum,la ora asta.De ce oare ? Cred că mi se pare puţin ciudat să nu văd persoane adăugate în lista de prieteni de pe blog.Hmm..cred că o să spuneţi că cer prea mult sau poate că trebuie să am răbdare.Da,asta consider şi eu.Cu siguranţă sunt capriciile unui copil răsfăţat.Asta am eu acum ! Deşi mi-ar plăcea să văd mai mulţi.Mă întreb totuşi dacă într-adevăr e furie sau doar un simplu subiect de a face o postare pe blog.Mister totuşi.Nu ştiu ce simt.
Sunt plictisită,sătulă să fac aproximativ aceleaşi lucruri în fiecare zi,sătulă de oraşul meu,de oamenii care-i văd în fiecare zi,de tot.Vreau oameni noi ! Vreau să văd şi alte feţe.Sunt plină de furie că acest spaţiu m-a acaparat cu totul,a pus stăpânire pe mine şi mă ţine captivă.Dar asta e camera mea.Nicăieri nu-i ca în camera mea.Aici s-au întâmplat tot felul de nebunii.Aaaa..care nu cumva să vă gândiţi la prostii.Aici îmi manifest toate stările : crize de nervi,plâns,tristeţe,nemulţumire,furie şi.....multe altele.Aici e colţişorul meu,aici e spaţiul unde mă simt în siguranţă,unde mă simt liniştită,unde aproape nimeni nu mă bate la cap.Şi când zic aproape nimeni mă refer la mama,ea are acces aici,deşi mi-ar plăcea să nu.În rest,toate bune şi frumoase,cum se spune.Şi stai....că de la un subiect am trecut la altul.Da...era doar o scuză să postez ceva.În fine acum..până data viitoare Zâmbeşte !

Băieţii ştiu să dezamăgească !

Ei chiar asta fac.Uneori îmi vine să cred că asta e singura lor menire,că ar fi pentru ei un simplu job.Oare au sentimente ? Oare îndrăgesc pe cineva atât de mult încât să nu mai vrea să se despartă de ea ? Nu..sigur că nu.Dacă ar fi aşa,fetele n-ar mai suferi.Dacă ar fi aşa n-ar trebui să mai ascultăm replici ca ‘’M-am plictisit de tine’’ sau ‘’Pur şi simplu nu te mai iubesc !’’ sau ‘’E mai bine pentru amândoi să ne despărţim.’’. Sunt nişte idioţi ! Te fac să te îndrăgosteşi de ei,îţi spun vorbe dulci,acel ‘’Te iubesc’’ spus nu din inimă,importanţa care o ai în viaţa lor,te fac să prinzi atât de mult drag şi să te simţi ca într-un vis.Şi bine zis..VIS ! Ca după un anumit timp ei să-l strice,să strice tot ceea ce au trăit până atunci.
Cu siguranţă unii băieţi nu ştiu să iubească ! Vor doar să se distreze.
Nu ţin cont de sentimentele noastre,nu se implică atât de mult şi nu pun suflet.Nu-i interesează că aţi împărţit aceleaşi vise,aceleaşi momente fericite,acelaşi soare şi pământ,aceeaşi cană de cafea ! Nu sunt romantici ! Probabil că urăsc romantismul.Când devii prea visătoare,atunci hotărăsc că s-au plictisit de tine şi-o termină.Ha..asta ştiu să facă.
Băieţii ştiu să dezamăgească !



P.S. : Probabil că mă înşel.Realizez că nu toţi sunt aşa.Dar băieţii aceia sunt nişte specimene omeneşti rare,foarte rare.Nu mi-au ieşit în cale,deci nu cunosc nici unul.Ştiu doar de băieţii care dezamăgesc.

Eu.

Hey everybody.Sunt Georgiana,dar prefer să mi se spună Geo.Am creat acest blog doar ca să-mi ‘’public’’ poveştile.Uneori am inspiraţie şi creez fel de fel de texte.Îmi place să fac asta.De aceea vreau să împărtăşesc şi celorlalţi sentimentele mele.Vreau să-mi fac prieteni,să primesc laude sau critici,să încerc acest ‘’NOU’’.Dar vă spun să nu vă aşteptaţi la cine ştie ce cuvinte măreţe.Ceea ce scriu o fac din suflet,cu simple cuvinte.Cam atât.Poate voi face alte ‘’dezvăluiri’’ despre mine pe parcurs.