Poveste (VI)

Ana se trezi.Era doar 7:30 a.m.Foarte devreme.Mai erau câteva ore bune până când aveau să se întâlnească.Nu înţelegea ce i se întâmplă.Simţea un gol adânc în stomac,în interiorul ei.Se întreba dacă simţea mult mai mult decât o simplă atracţie pentru el,pentru George,cel care parcă îi sucise minţile.Ce avea să facă ? Nici măcar ea nu ştia.Nu ştia nici măcar cum o să decurgă lucrurile la întâlnire,cum avea să reacţioneze el la ceea ce avbea să spună ea,care o să fie subiectul discuţiei.Pe lângă toate astea,trebuie să-şi aleagăceva de îmbrăcat cu care să facă impresie bună.Ah..erau atât de multe lucruri cu care să-şi bată capul ! Hotârî să mai doarmă ceva timp pănâ să plece.
1:30 p.m. Atunci se uită Ana la ceas.Mai avea doar jumătate de oră la dispoziţie să se pregătească şi apoi să plece. “Ce repede a trecut timpul! Mai înainte am adormit !”
Îşi luă rapid din dulap nişte haine,se aranjă şi plecă cu 5 minute întârziere.Îi trimise un mesaj lui George să-i spună că întârzie.
Geroge stătea la o masă dintr-o cafenea liniştită.Era oarecum emoţionat.Avea şi el aceleaşi probleme.Nu ştia cum aveau să decurgă lucrurile.Încercă să se liniştească,totul va veni de la sine.
Ajunse şi Ana.Înainte de a intra,se uită în geamurile cafenelei.Imaginea ei se reflecta acolo.Era mulţumită de felul cum arăta,mai ales într-un timp aşa de scurt. George întoarse privirea,o zări pe EA.Acum inima îi bătea mai-mai să-i sară din piept.
Ana intră şi se îndreptă cu paşi siguri spre masa la care se afla George.
-Bună.spuse ea.
-Bună.iar el se întinse s-o pupe.
Îi inspiră parfumul,vroia s-o simtă.
-Îmi cer scuze că te-am făcut să mă aştepţi.Am cam pierdut noţiunea timpului.
-Nu-i nimic,doar nu era să mă aştepţi tu ?! atunci n-ar mai fi fost frumoas.Ce vrei să bei ?
-Ceva calldd !.E foarte frig afară.
-Bine,atunci luăm două cafele?
-De accord.
-Îmi pare bine că în sfârşit te-ai hotărât să vorbeşti cu mine,îi spuse George.
-Ştii,nu mi-a fost aşa de uşor.Nici nu ştiu de unde mai exact să încep.
-Cu siguranţă îţi datorez nişte explicaţii.Şi o să-ţi vorbesc sincer.În noaptea aceea nici nu ştiu cum s-a întâmplat.Îmi cer scuze pentru asta,ştiu că n-am procedat tocmai correct,dar a fost un impuls,asta am simţit să fac.Nu ştiu,dar îmi doresc să te am aproape,să te văd mereu,să-ti aud vocea…simt ceva pentru tine,asta e clar,dar deocamdată nu ştiu ce e.
-Ăăă..ce să-ţi spun acum ?! Ana rămase fără cuvinte. Ştii bine că totul a fost un simplu accident.Nu ştiu ce simţi tu,cum eşti.Abia dacă te cunosc.
-Tocmai de asta sunt aici,suntem aici amândoi.Ştiu că şi tu simţi ceva.altfel de ce ai mai fi aici ?! Recunoaşte ! N-are rost să ne ascundem după deget.Suntem aici pentru că ne dorim să ne cunoaştem,să fie ceva între noi !
-Dar…..
-Ştiu că e aşa,nu trebuie să mă minţi.De fapt,nu vreau să te forţez sau să-ţi impugn un lucru,doar am nevoie să ştiu şi de la tine ce…
-Bine ! Da,vrei să strig în gura mare ? Da,simt ceva pentru tine,mai înebunit cu acel sărut şi te plac.Eşti mulţumit acum ?
George nu-i răspunse nimic,ci doar o sărută.Nu putea să se stăpânească.
-Îmi cer scuze,dar nu puteam să reacţionez altfel.Mai făcut cel mai fericit.Oricum nu-ţi cer acum să fim împreună,ci doar vreau să e cunoaştem,să vedem cum o să ne fie.O să vezi că nu sunt ca ceilalţi.
-Nici eu nu sunt ca celelalte.
Şi aşa cei doi au rămas la poveşti.Acum trebuiau să se cunoască.Aveau multe să afle unul de la celălalt.
Au stat aşa câteva ore bune.Apoi când şi-au dat seama cât e de târziu,s-au ridicat.George a condos-o acasă,iar când s-au despărţit,i-a spus la ureche: “O să vezi că o să ne fie bine.”
Acum lucrurile vor sta cu siguranţă altfel.Un nou început pentru fiecare.