Leapşa.

1.În ce animal ai vrea să te reîncarnezi ?
În ce animal aş vrea ?! păi…probabil mi-aş alege să fiu un căţeluş super drăguţ,sau poate mi-aş dori să fiu un suflet libertin,o vieţuitoare liberă…
2.Ce ţi-ar lipsi cel mai mult în viaţă ?
Cu siguranţă părinţii..sunt cei mai importanţi pentru mine.Şi poate persoanele apropiate.
3.Ce apreciezi cel mai mult la o persoană ?
Un caracter pozitiv,o personalitate bună…să fie om.
4.Care-i culoarea preferată pentru haine ?
Movul,negrul şi albul. Poate şi altele,cine ştie ?!
5.Trei cuvinte care te definesc ca persoană ?
Numai trei cuvinte ? Păi aş zice prietenoasă,calmă,înţelegătoate.(şi uneori încăpăţânată)
6. O călătorie pe care ai vrea să o faci şi o ţară pe care ai vrea să o vizitezi?
Aş vrea să merg în Franţa,la Paris.Sau poate în Turcia.Sau din nou în Grecia.
7.Citatul/zicala preferată.
Nu ştiu exact.
8.Ce ţi-ar plăcea cel mai mult să faci ?
Cred că mi-ar plăcea să fiu la un party o zi întreagă cu toţi prietenii.
9.Dacă nu ai face ceea ce faci în fiecare zi,cu ce altceva ţi-ai dori să-ţi umpli timpul ?
Cu uitatul la DVD-uri,cu cititul unor cărţi interesante sau diferite activităţi noi.
10.Care e cea mai mare extravaganţă a ta ?
Dacă e vorba de ce am făcut,aş zice toate nebuniile cu prietenii.Dacă e vorba de ce aş face cred că ar fi să fac orice îmi trece prin cap.
11.Ce îţi place să faci atât de mult,încât ai plăti pentru asta ?
Cred că aş plăti pentru o şedinţă de foto inedită (nu ca model,ci pur şi simplu poze realizate de un profesionist.).Sau cred că aş plăti ori să mi se redecoreze camera,ori să îmi picteze camera.Un apus de soar ear fi excellent :D.
12.Dacă ai afla astăzi că mai ai de trăit exact 5 ani,ce ai face începând de mâine ?
Aş prefera să nu aflu,pentru că altfel mi-aş dori să termin liceul mai repede şi să intru la facultatea care mi-o doresc.Asta ar fi imposibil într-un timp aşa de scurt,nu ?
13.Dacă ai câştiga un million de euro neimpozabil,ai continua să faci ce faci acum ?
Da,normal.Numai că viaţa ar arăta cu totul diferit.
14.Peste 15 ani,ce ai vrea să scrie pe prima pagină despre tine,în cel mai important ziar din ţară ? Care ar fi titlul articolului ?
Aş prefera să nu apară nici un articol.Dar dacă nu pot evita asta ar trebui să scrie “A reuşit tot ce şi-a propus !’’ E bine :-s ?
15.Ce vrei să spună prietenii tăi despre tine la ceremonia ta funerară ?
Adică la înmormântare nu ? Păi ar fi interesant să spună :’’Fără ea nun e-am fi distrat la fel.’’
16.Dar pe piatra ta funerară ce vrei să scrie despre tine ?
Pe cruce ? O nu..nimic ! :D
17.Când erai mică ce le răspundeai celor mari la întrebarea : Tu ce vrei să te faci când vei fi mare ?
Visul oricărui copil : DOCTOR.
Crezi că mai ţin minte ?!
18. Ce ai face dacă ai ştii absolut sigur, dincolo de orice dubiu, că este imposibil să eşuezi?
Merg înainte.
19. Ce ai vrea să le spună copiii tăi nepoţilor tăi despre tine?
Nu ştiu.Că am fost o mamă bună şi că i-am învăţat numai lucruri bune pe care,şi ei,la rândul lor,le vor spune copiilor lor.
20. Dacă ai putea acum să te proiectezi în viitor, în ultima zi a vieţii tale ş să îţi iei un interviu, care sunt trei întrebări pe care ţi le-ai adresa?
Ai făcut tot ce ţi-ai dorit ?
Eşti mulţumită de tot ceea ce ai lăsat în urmă ?
Ţi-ai fi dorit o viaţă diferită ?

Mulţumiri.

Pentru @ raza de soare care este mereu alături de mine,pentru că e mereu prezentă pe blog-ul meu,pentru că mereu aşteaptă cu drag continuările poveştilor mele.Mulţumesc raza mea de soare pentru premiul acordat pe blog-ul tau.

P.S.:Mulţumesc tuturor,nu numai razei de soare,care sunt alături de mine şi îmi apreciază toate creaţiile de pe blog.Mulţumesc BoObOo,prietena mea dragă,să ştii că nut e-am uitat şi n-o să te uit niciodată,mulţumesc şi lu` Dennu,prietena mea cea mai bună cu care împărtăşesc tot ce e posibil,mulţumesc.

Poveste (VI)

,,De ce ?’’
Cu întrebarea asta stătea în fiecare secundă în minte.Nu ştia de ce.Nu ştia cum s-o abordeze.Trebuia să facă ceva cât mai repede,se apropia vacanţa şi n-avea s-o vadă câteva zile bune.Atunci s-a hotărât să-i lase în bancă un trandafir roşu,împreună cu un billet.Sigur o va face să-şi schimbe atitudinea şi astfel să vorbească cu el.Era încântat de idée şi,a doua zi,cu siguranţă o va pune în practică.Spera că asta o să schimbe totul.Poate se înşela,poate că nu,rămânea de văzut.A doua zi,ajuns la o florărie din apropierea şcolii,cumpără cel mai frumos trandafir existent şi porni spre şcoală.Intră în clasa lui,scoase o foaie de hârtie,şi începu să scrie ce simte.Apoi urcă la etaj,la clasa Anei.Spera să n-o găsească,să nu fie în clasă.Se întâlni pe hol cu colega ei,cea la care a început totul.
-Bună.îi spuse George.
-Bună.
-Ana e în clasă ?
-Nu,încă nu a ajuns.
-Ah,ce bine ! Am o rugăminte la tine.
-Spune…
-Te rog,poţi să-mi arăţi banca unde stă Ana ?trebuie să-i pun asta..şi-i arătă trandafirul.
-Da,sigur,vino.
Intrară amândoi în clasa goală.George se indreptă spre banca pe care fata i-o arătă.Lăsă trandafirul acolo spunând :,,Sper că tu ai puterea să schimbi situaţia.’’
-Ai spus ceva ? întrebă fata.
-Ă..te rog să nu-i spui nimic.
-A,da..stai liniştit.
Ieşi repede din clasă,nu vroia să-l găsească Ana.Tocmai când ajunse pe coridorul unde se afla clasa lui,o văzu.Îşi spuse că norocul era de partea lui,ratase întâlnirea cu câteva secunde.În timp ce fata se îndrepta spre clasa ei,George se gândea la reacţia ei şi la sentimental care îl va lăsa bileţelul lui după ce va fi citit.Ajunsă în clasă,Ana salută pe toţi cei prezenţi.Andreea,colega care îl ajutase pe George,o privi zâmbind.Nu-şi dădea seama de ce,nici nu-i trecea prin minte aşa ceva.Îşi puse ce avea în bancă,dând peste ceea ce-i lăsase George.
-Ce-i….
-Ai spus ceva ? întrebă Andreea.
-Nu,nimic.
Scoase trandafirul şi desfăcu bileţelul,citind în gând :,,Probabil că o să rămâi surprinsă când o să vezi trandafirul.Sper doar să citeşti până la capăt acest bilet.N-am găsit alt mod mai bun să vorbesc cu tine,dat fiind faptul că mă tot eviţi şi nu-mi răspunzi la telefon sau mesaje.Vreau să-ţi spun că gestul din seara aceea a fost ceva neaşteptat,un impuls.Poate consideri că a fost ceva necorespunzător,dar chiar am făcut ceea ce am simţit,fără să mă gândesc la urmările lui.Să fi fost o întâmplare când ne-am văzut prima oară sau doar mâna destinului?Nu ştiu.Ştiu doar că din acea clipă ceva s-a aprins,ceva care nu se poate stăpâni,de fiecare dată când te vedeam,îmi doream mai mult,şi mai mult să te am.Vreau doar să vorbim,să ne cunoaştem mult mai bine,să te am şi să fim împreună.Nu vreau să te oblig,nici nu-ţi impun asta.Dar faptul că mă ignori mă face să-mi fie teamă că nu mă vrei sau că,pur şi simplu nu mă placi.Te rog,vorbeşte cu mine,am nevoie de atâtea răspunsuri de la tine.Sper să-mi răspunzi la acest mesaj…
George. ‘’
Ana rămase nemişcată,nu ştia ce să creadă,ce să spună.Era pur şi simplu impresionată.Îşi dorea să fie cu el şi poate că acesta era momentul să înceteze să-l ignore.La sfâşitul programului,Ana îl sună pe George.
-Da ?
-Bună,sunt Ana.
-Ă..bună.
-Am..am văzut biletul…
-da ?!Mă bucur.
-Vroiam să te întreb când poţi să ne întâlnim.
-Păi,când vrei tu.
-A…atunci ne vedem duminică.
-Bine.Te pup.
-Pa.
Amândoi erau încântaţi.Pe de o parte,George era fericit că idea lui a dat roade,pe de altă parte Ana era bucuroasă că avea să-l vadă şi,poate,vor ajunge la un numitor comun.

Poveste (V)

Aşa se întâmplă două zile la rând.George era îngrijorat.Nu înţelegea nici de ce Ana nu era la şcoală,nici de ce nu răspundea la telefon.Avea nevoie s-o vadă,să vorbească cu ea,să ştie ce se întâmplă.Trebuia să-i dea o explicaţie pentru că era vinovat,dar nu credea că făcuse ceva atât de grav încât să merite să fie complet ignorat.Pe de altă parte,Ana se gândea la ceea ce l-a determinat să acţioneze aşa.Doar nu putea fi vorba de sentimente,pentru că nu avuseseră când să simtă ceva.Se cunoscuseră întâmplător,vorbiseră de câteva ori şi ajunseseră la un sărut atât de special ?! Ea parcă simţea ceva pentru el,dar nu era sigură.Ştia doar că dorea din răsputeri să-l vadă,să-l simtă alături şi să fie numai pentru ea,dar ştia că aşa ceva nu era posibil.Nu putea să simtă ceva pentru el deoarece era prea mare.Dar de când vârsta reprezenta un impediment pentru ea ? Doar lucrul acesta n-o interesa.Dar se gândea că el poate va pleca la facultate,într-un alt oraş,şi,ca orice băiat,o va uita.Sau se gândea că poate căuta la ea doar o simplă distracţie,o aventură.Nu vroia să fie batjocora nimănui.Nu vroia să i se mai frângă inima,cum a păţit de atâtea ori.Nu ştia ce să facă,ce să credă,era bulversată.Poate ar fi trebuit să primească o explicaţie de la el,dar cum ? dacă ea nu-i permitea s-o vadă.
Într-o pauză George o zări.
-Ana ! strigă el.
Dar tocmai intrase în clasă şi închise uşa după ea.N-o mai văzu în acea zi.Nimeni nu-i dădea voie să intre în clasă.Ştia doar că trebuie cu orice preţ să-i dea o explicaţie şi să primească şi el,la rândul lui,una.În cap i se învârteau întrebări … De ce îl evita ? De ce nu vorbea Ana cu el ? De ce nu-i răspundea la telefon,la mesaje ? De ce?

(Va continua)

Poveste (IV)

Era deja luni şi,ca de obicei,era o zi de şcoală.George intră în curtea liceului.Se opri într-un loc.Căuta cu privirea pe cineva.O căuta pe Ana.Dar ea nu era pe nicăieri.Intră în clădire,poate avea s-o găsească acolo.Dar nu era.Avea s-o caute la etaj,unde ştia că învaţă,dar putea să facă asta abia când clopoţelul acela blestemat anunţa pauza.Intră în clasă îngândurat.Trebuia să-i dea o explicaţie pentru gestul lui,pentru sărutul acela neaşteptat.Se aşeză în bancă,chiar atunci când profesorul intră.Toată ora fusese absent,nu era în apele lui,iar gândul îi zbura la Ana,la acea fată simplă,care parcă l-a înnebunit,deşi nu-i făcuse nimic,nici măcar nu vorbiseră de foarte multe ori.Simţea nevoia să-i spună cât mai repede ce simte pentru ea,vroia s-o aibă în braţe şi s-o sărute.Dar el încerca să găsească o explicaţie pentru toate sentimentele lui,sigur ea va căuta motive să înţeleagă de ce.Nu ştia nici el din ce cauză.Poate ochii ei mari şi verzi au fost cauza,poate avea ceva fermecător în sclipirea lor sau poate că s-a întâmplat pur şi simplu.Se uită la ceas.Trecuse doar un sfert din oră.Încerca să ia parte la tot ceea ce se întâmpla în clasă,dar îi era greu,nu putea să se concentreze.Privea doar la acele ceasornicului,care parcă refuzau să se mişte în modul lor normal.Timpul trecea.Dar încet,atât de încet ! Ca prin minune clopoţelul sună.George ţâşni din bancă,nu putea să mai aibă răbdare.Urcă la etaj.Se interesă unde învăţa.Din clasa ei ieşeau câteva fete.
-Chemaţi-o pe Ana,vă rog,spuse el.
-Ana nu a venit azi la şcoală,zise una dintre fete.
-De ce,ce a păţit ?
-Nu ştim,probabil nu se simte bine.
Băiatul scoase telefonul ca s-o sune,dar îşi aminti că nu-i ceruse niciodată numărul de telefon.
-Staţi ! daţi-mi numărul ei,le rugă pe fete.
După ce-l notă în agenda telefonului,apelă.Dar ea nu răspunse.Îşi zise că probabil nu-l aude,sau doarme,nesimţindu-se bine.Avea să sune mai târziu,să n-o deranjeze acum.Dar…
…….Ana era în clasă.Rugase pe toţi colegii să spună oricui întreba de ea că nu este la şcoală.
De ce ? De ce făcuse asta ?
(Va continua.)

Voi ce credeţi ?
Să vedem părerile voastre,poate povestea continuă în alt mod.

Poveste (III)

Deja era octombrie,cam început de octombrie.Frigul,încet-încet,puse stăpânire peste tot.La intrarea în liceu,Ana şi George s-au întâlnit.
-Hei..bună.
-A..bună George.
-Ce faci,ce mai faci ?
-Uite bine,la ore. Tu ?
-Şi eu la fel.Nu ne-am mai văzut de mult.În ce clasă eşti ?
-Da,aşa e.Sunt în primul an.Tu ?
-Eu am trecut acum a 12-a.Deci..eşti boboacă.
-Da,aşa se pare,spuse ea râzând.
-Şi...cum e,îţi place liceul nostru ?
-Da..încă încerc să mă acomodez.Ştii tu..profesori noi,colegi noi..
-Da,aşa e.Durează ceva.Ă..aici trebuie să ne despărţim.Trebuie...să merg într-acolo ( arătă spre stânga ).
-Da...şi eu..la etaj.
-Mai vorbim,îi spuse George.
-Da.OK !
În aceeaşi zi,fata primise o invitaţie la ziua unei colege.Se lăsă cu greu convinsă,dar într-un final acceptă.
Veni şi ziua petrecerii,era sâmbătă seara,weekend,numai bine. EA dansa cu ceilalţi colegi,când deodată intră pe uşă EL,era cu un băiat.I se opri privirea asupra lui,îl privea drept în ochi,iar inima îi bătea atăt de tare încât ar fi fost în stare să evadeze din pieptul ei. ‘’Ce-i cu mine ? se întrebă ea.E doar un simplu invitat,n-are nicio legătură cu mine !’’.Îndreptă privirea în altă direcţie şi se prinse în discuţie cu ceilalţi,tocmai pentru a uita ce i se întâmplă.După câteva minute,George veni lângă EA.
-Bună Ana.
-Bună George.
-Ce faci ? Nu ştiam că avem prieteni comuni.
-E...sărbătorita e colega mea.spuse ea.
-A..e bine atunci.Hai că..mă cheamă prietenul meu.Vorbim mai încolo.
-OK.
Fusese o discuţie simplă,nimic mai mult.Poate că amândoi se aşteptau să decurgă altfel lucrurile..dar se rezumă doar la atât.La un moment dat,EA ieşi pe balcon.Vroia să simtă aerul rece că-i invadează faţa,apoi mâinile,apoi întreg corpul.Vroia să fie singură,cu propriile gânduri,cu gândul acela fin şi obscure ce-l avea,să asculte liniştea,departe de tot.Dar veni EL.
-Hei,aici erai.Cum e petrecerea ?
-Foarte tare ! Doar atât reuşi să spună Ana.
Urmă câteva momente de tăcere.Probabil amândoi priveau cerul înstelat.Dar EA tresări.Băiatul îşi puse mâna deasupra mâinii ei reci.
-Ce....,doar atât apucă să spună,că el imediat se apropie de ea şi o sărută. Era un sărut tandru,fin..Toată căldura lui reuşi să pătrundă în fiecare colţişor al corpului ei.Dură un minut,o oră,o săptămână sau poate şi mai mult,aşa i se păru.Dar nu putea fi vorba decât de câteva secunde.Fata se opri brus,îndepărtându-se.
-Mă...intru,mi-e frig.
-Dar....Ana !
Rămase singur,privind spre ea.Ana intră în cameră,prefăcându-se că se duce la baie.Îşi căută colega şi plecă,cu pretextul că mama sa o aşteaptă urgent acasă.Asta a aflat şi el şi aşa s-a încheiat seara.
Dar..cea fost asta ? Pur şi simplu ceva impulsiv sau.... ?

(Va continua.)

Poveste ( II )

Trecuse o săptămână.Holurile liceului erau la fel de pline.Toamna îşi intrase de-a dreptul în rol.Vremea era mohorâtă.Era practic o zi obişnuită.EA mergea cu capul plecat,era absentă.EL avea mâna la falcă,probabil îl durea măseaua.S-au ciocnit,din nou.Fata ridică privirea.
-Tu ?!
-Da,eu. spuse râzând băiatul. Cred că acum tu ar trebui să fii atentă şi să te uiţi bine în jur.
-Îmi cer scuze. spuse ea ruşinată. Dar....
-...nu ai fost atentă,completă el repede.Nu-i nimic,lasă.Acum suntem chit.
-Da,aşa se pare. Zise ea zâmbind.
-Eu sunt George,întinse el mâna. Îmi pare bine de cunoştinţă.
-Ana. La fel.
Dar...clopoţelul sună.
-Trebuie să ajung la ore,strigă fata şi se îndepărtă.
-Sper să…mai vorbim. Dar nu-l auzi.
Încă o încercare a vieţii de a-i aduce împreună.

( Va continua )