E septembrie ! Nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpul.Parcă mai ieri mă bucuram de atmosfera verii,de aerul cald,uneori sufocant,de ştrandul oraşului meu (chiar frumos pot să spun,deşi nu m-am putut bucura îndeajuns ),de razele puternice ale soarelui,de tot ceea ce a însemnat VARA.De acum,teoretic,e toamnă..Sentimentul de melancolie v-a pune uşor,uşor,stăpânire pe majoritatea dintre noi.Deşi peisajul va fi multicolor,el îmi va părea mult mai trist.Sunt sigură că voi avea momente în care mă voi simţi singură,pustiită,voi fi melancolică,nu-mi voi găsi locul.Da…cam stările acestea mi le va provoca toamna.Ca o frunză zgribulită voi căuta căldura în braţele unui anumit EL.Mă voi adăposti de singurătate,mă voi cuibări la pieptul lui cald.Voi căuta iubire şi voi dori să aud’’Te iubesc !’’.Dar până atunci voi îndura de una singură.Mă voi lăsa pradă toamnei.O să mă preocup de şcoală (bat-o vina) şi o să încerc să mă obişnuiesc cu noul capitol din viaţa mea.Poate va fi greu,poate nu,n-am de unde să ştiu,dar sper că mă voi descurca.Astea-s gândurile într-o dimineaţă de septembrie.
Tu ce gânduri ai ?
Tu ce gânduri ai ?
P.S.: Mi s-a părut foarte original să folosesc ca imagine o pictură de-a mea de prin clasa a doua sau a treia.
