Poveste (V)

Aşa se întâmplă două zile la rând.George era îngrijorat.Nu înţelegea nici de ce Ana nu era la şcoală,nici de ce nu răspundea la telefon.Avea nevoie s-o vadă,să vorbească cu ea,să ştie ce se întâmplă.Trebuia să-i dea o explicaţie pentru că era vinovat,dar nu credea că făcuse ceva atât de grav încât să merite să fie complet ignorat.Pe de altă parte,Ana se gândea la ceea ce l-a determinat să acţioneze aşa.Doar nu putea fi vorba de sentimente,pentru că nu avuseseră când să simtă ceva.Se cunoscuseră întâmplător,vorbiseră de câteva ori şi ajunseseră la un sărut atât de special ?! Ea parcă simţea ceva pentru el,dar nu era sigură.Ştia doar că dorea din răsputeri să-l vadă,să-l simtă alături şi să fie numai pentru ea,dar ştia că aşa ceva nu era posibil.Nu putea să simtă ceva pentru el deoarece era prea mare.Dar de când vârsta reprezenta un impediment pentru ea ? Doar lucrul acesta n-o interesa.Dar se gândea că el poate va pleca la facultate,într-un alt oraş,şi,ca orice băiat,o va uita.Sau se gândea că poate căuta la ea doar o simplă distracţie,o aventură.Nu vroia să fie batjocora nimănui.Nu vroia să i se mai frângă inima,cum a păţit de atâtea ori.Nu ştia ce să facă,ce să credă,era bulversată.Poate ar fi trebuit să primească o explicaţie de la el,dar cum ? dacă ea nu-i permitea s-o vadă.
Într-o pauză George o zări.
-Ana ! strigă el.
Dar tocmai intrase în clasă şi închise uşa după ea.N-o mai văzu în acea zi.Nimeni nu-i dădea voie să intre în clasă.Ştia doar că trebuie cu orice preţ să-i dea o explicaţie şi să primească şi el,la rândul lui,una.În cap i se învârteau întrebări … De ce îl evita ? De ce nu vorbea Ana cu el ? De ce nu-i răspundea la telefon,la mesaje ? De ce?

(Va continua)