vineri, 9 octombrie 2009

Poveste (III)

Deja era octombrie,cam început de octombrie.Frigul,încet-încet,puse stăpânire peste tot.La intrarea în liceu,Ana şi George s-au întâlnit.
-Hei..bună.
-A..bună George.
-Ce faci,ce mai faci ?
-Uite bine,la ore. Tu ?
-Şi eu la fel.Nu ne-am mai văzut de mult.În ce clasă eşti ?
-Da,aşa e.Sunt în primul an.Tu ?
-Eu am trecut acum a 12-a.Deci..eşti boboacă.
-Da,aşa se pare,spuse ea râzând.
-Şi...cum e,îţi place liceul nostru ?
-Da..încă încerc să mă acomodez.Ştii tu..profesori noi,colegi noi..
-Da,aşa e.Durează ceva.Ă..aici trebuie să ne despărţim.Trebuie...să merg într-acolo ( arătă spre stânga ).
-Da...şi eu..la etaj.
-Mai vorbim,îi spuse George.
-Da.OK !
În aceeaşi zi,fata primise o invitaţie la ziua unei colege.Se lăsă cu greu convinsă,dar într-un final acceptă.
Veni şi ziua petrecerii,era sâmbătă seara,weekend,numai bine. EA dansa cu ceilalţi colegi,când deodată intră pe uşă EL,era cu un băiat.I se opri privirea asupra lui,îl privea drept în ochi,iar inima îi bătea atăt de tare încât ar fi fost în stare să evadeze din pieptul ei. ‘’Ce-i cu mine ? se întrebă ea.E doar un simplu invitat,n-are nicio legătură cu mine !’’.Îndreptă privirea în altă direcţie şi se prinse în discuţie cu ceilalţi,tocmai pentru a uita ce i se întâmplă.După câteva minute,George veni lângă EA.
-Bună Ana.
-Bună George.
-Ce faci ? Nu ştiam că avem prieteni comuni.
-E...sărbătorita e colega mea.spuse ea.
-A..e bine atunci.Hai că..mă cheamă prietenul meu.Vorbim mai încolo.
-OK.
Fusese o discuţie simplă,nimic mai mult.Poate că amândoi se aşteptau să decurgă altfel lucrurile..dar se rezumă doar la atât.La un moment dat,EA ieşi pe balcon.Vroia să simtă aerul rece că-i invadează faţa,apoi mâinile,apoi întreg corpul.Vroia să fie singură,cu propriile gânduri,cu gândul acela fin şi obscure ce-l avea,să asculte liniştea,departe de tot.Dar veni EL.
-Hei,aici erai.Cum e petrecerea ?
-Foarte tare ! Doar atât reuşi să spună Ana.
Urmă câteva momente de tăcere.Probabil amândoi priveau cerul înstelat.Dar EA tresări.Băiatul îşi puse mâna deasupra mâinii ei reci.
-Ce....,doar atât apucă să spună,că el imediat se apropie de ea şi o sărută. Era un sărut tandru,fin..Toată căldura lui reuşi să pătrundă în fiecare colţişor al corpului ei.Dură un minut,o oră,o săptămână sau poate şi mai mult,aşa i se păru.Dar nu putea fi vorba decât de câteva secunde.Fata se opri brus,îndepărtându-se.
-Mă...intru,mi-e frig.
-Dar....Ana !
Rămase singur,privind spre ea.Ana intră în cameră,prefăcându-se că se duce la baie.Îşi căută colega şi plecă,cu pretextul că mama sa o aşteaptă urgent acasă.Asta a aflat şi el şi aşa s-a încheiat seara.
Dar..cea fost asta ? Pur şi simplu ceva impulsiv sau.... ?

(Va continua.)

8 comentarii:

  1. waw...devine de proportiile unei povesti adevarate sau roman??? imi place actiounea:D

    RăspundețiȘtergere
  2. nu.nu cred ca am talent la atat de mult.:D.aici m`am intins cam mult,asa e.dar o sa fie povestiri scurte,cu siguranta :D
    Ma bucur ca`ti place :">

    RăspundețiȘtergere
  3. nici nu se putea o continuare mai buna :x
    astept astept :>

    RăspundețiȘtergere
  4. Astept cat mai curand partea a 4-a .
    Si vreau tot asa de lungi. :)
    Te rog :D

    ____________
    Razvan.

    RăspundețiȘtergere
  5. @raZZvan probabil o sa fie la fel de lunga sau nu.depinde :D.oricum povestea o sa continue.

    RăspundețiȘtergere
  6. Continuarea..probabil pe sambata-duminica viitoare.Un pic de suspans.sau...mister :D

    RăspundețiȘtergere
  7. astepti luna noiembrie ca sa mai continui???:D

    RăspundețiȘtergere