Nu mai cred în promisiuni !
Mi-am dat seama deabia acum,când mi-am citit trecutul dintre nişte foi ascunse pe care le-am scris visătoare şi plină de entuziasm.
Ha..mi-a promis că nimeni şi nimic nu ne va putea despărţi,că perioada aceea frumoasă nu se va sfârşi niciodată,că vom fi împreună pentru mult timp şi că el nu mă va părăsi.
Bla bla…aşa ceva nu s-a întâmplat !
Normal,doar era băiat.
Orice băiat promite,iar când se plictiseşte de tine îţi spune adio !
S-au poate că există şi altfel de băieţi,dar aceia,cu siguranţă,sunt specimene rare.
De ce mă plâng ? Probabil că nu sunt nici prima şi nici ultima fată căruia i s-a întâmplat asta.
Probabil că astfel de..gesturi ?!.. nu se vor termina prea curând.
Termini una şi începi alta nu ?
Dar..nu credeţi în promisiuni ! La un moment dat acestea se vor da uitării şi vor urma zile pline de regrete,tristeţe,melancolie
Vei da la început vina pe tine,te vei întreba cu ce ai greşit,ce ai făcut de nu a mers bine.
Nu vei găsi răspunsul la tine..pentru că,în principal,nu tu ai fost vinovata.
EL.cam totul se rezumă la EL.
So..nimic mai mult.
Lumea e complicată.
Noi o complicăm.
Bărbaţii o complică.
Dar totuşi..de ce lucrurile nu pot fi normale,măcar o perioadă de timp ?
De ce nu putem fi fericiţi ?
De ce lucrurile nu pot fi uşoare ?
Pentru că…
